ucenicíe
s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
Copyright © 2004-2007 DEX online
UCENICIE
ucenicii, s.f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupaţia de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic.
◊ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. - Ucenic + suf. -ie.
Copyright © 2004-2007 DEX online
ucenicie
v. ucenicie