UCENIC

s. m., pl. uceníci

s.
1. (Ban.) şăgârt. (O calfă şi un ~.)
2. v. dis-cipol.
3. v. apostol.UCENIC2 s. v. elev, şcolar.

-Ă
ucenici, -ce, s.m. şi f.
1. Persoană (tânără) care învaţă o meserie lucrând în producţie sub îndrumarea unui meşter sau urmând o şcoală profesională.
2. Adept şi continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. - Din sl. učeniku.

v. ucenic