UBICUU

adj. m. (sil. -cu-u), pl. ubícui; f. sg. ubícuă, pl. ubícue

adj. v. omniprezent.

-uă adj., adv. (care se află) în acelaşi timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (lat. ubique)

-UĂ
ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în acelaşi timp în două sau mai multe locuri.
◊ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] - Din lat. ubique.

v. ubicuu