TĂBĂRÎ

vb. v. cantona, obosi, osteni.TĂBĂRÎ2 vb. v. năpusti.

tábăr, vb. IV. Intranz.
1. A se repezi la cineva (cu violenţă, duşmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti.
◊ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc şi nepoliticos; a sări cu gura la cineva.
◊ (Rar) A se repezi, a veni în grabă.
2. (Înv.) A-şi aşeza tabăra; a poposi. - Din tabără.

v. tăbărî