tăbăcíre
s. f., g.-d. art. tăbăcírii; pl. tăbăcíri
Copyright © 2004-2007 DEX online
TĂBĂCIRE
s. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) cruşeală, cruşire, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (~ pieilor.)
Copyright © 2004-2007 DEX online
TĂBĂCIRE
tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. - V. tăbăci.
Copyright © 2004-2007 DEX online
tăbăcire
v. tăbăcire