TĂBĂCĂRIE

s. f., art. tăbăcăría, g.-d. art. tăbăcăríei; (ateliere) pl. tăbăcăríi, art. tăbăcăríile

s.
1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învaţă ~.)
2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)

(2 ) tăbăcării, s.f. Meseria tăbăcarului.
2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. - Din tăbăcar + suf. -ie.

v. tăbăcărie