Soare

Soarele este steaua aflată în centrul sistemului nostru solar. Pământul, toate celelalte planete, asteroizii, meteoriţii, cometele precum şi cantităţile enorme de praf interplanetar orbitează în jurul Soarelui, care totuşi, prin mărimea sa, conţine mai mult de 99% din masa întregului sistem solar. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ş.a.) face posibilă întreaga viaţă de pe Pământ, de ex. prin fotosinteză, iar prin intermediul căldurii, şi clima favorabilă.
Mai multe la Wikipedia.org...

مهماني شب

s. m., (aştri cu lumină proprie) pl. sori

s. v. regină.

(2 ) sori, s.m.
1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent şi luminos, în jurul căruia gravitează şi se învârtesc pământul şi celelalte planete ale sistemului.
◊ Loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume.
◊ Expr. (Fam.) (A fi) soare cu dinţi = (a fi) frig pe vreme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumuseţe. (În basme) La soare te poţi uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumuseţe excepţională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame.
◊ Compuse: (pop.) soare-răsare = răsărit, est, orient; p. ext. vremea când răsare soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus, vest, occident; p. ext. vremea când apune soarele.
◊ Lumină (şi căldură) care vine de la soare (1 ).
◊ Loc. adv. Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină.
2. Nume dat aştrilor care, ca şi soarele (1 ), au lumină proprie.
3. Fig. Fericire, bucurie; bună-stare. - Lat. sol, -lis.