STIGMA

v. stigmă

s. f., pl. stígme

stigme, sf. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roşie lângă corpusculul bazal, care serveşte la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. - Din lat., fr. stigma.

1 s. f.
1. organit specializat pentru receptarea excitaţiilor luminoase, la protozoare.
2. stigmat (3, 4). (fr., lat. stigma) -stigmă 2 v. stigmati-.

stigmat