SĂBIOARĂ

s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. săbioárei; pl. săbioáre

s.
1. săbiuţă, (reg.) săbiuşcă. (Sabie mică sau ~.)
2. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, sabiţă, săbiuţă, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiţă.SĂBIOARĂ2 s. v. albişoară, gladiolă, obleţ, săbiuţă, sorean.

săbioare, s.f.
1. Săbiuţă (1 ).
2. (Iht.) Sabie (2 ).
3. (Bot.) Gladiolă, săbiuţă (2 ). [Pr.: -bi-oa-] - Sabie + suf. -ioară.

v. săbioară