SĂBIA

vb. (sil. -bi-a), ind. prez. 1 sg. săbiéz, 3 sg. şi pl. săbiáză, 1 pl. săbiém (sil. -bi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. săbiéze; ger. săbiínd (sil. -bi-ind)

vb. (reg.) a săbui. (Îl ~ pe duşman.)

săbiéz, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] - Din sabie.

săbiéz, vb. I
1. (înv. şi reg.) a tăia cu sabia, a sabra, a săbui.
2. (refl., reg.; în forma: săbii) a se ascuţi, a se îngusta ca o sabie.

v. săbia

v. sabie