sa
Şa
sa
adj bax son I
să
conjcţ. (în tempo rapid şi s- + cuvânt începător cu vocală: s-adun)
şa
s. f., art. şáua, g.-d. art. şéii; pl. şei
Copyright © 2004-2007 DEX online
SĂ
conj. de, şi. (Stai ~ mă aştepţi.)
ŞA
s. I . (GEOGR.) curmătură, (reg.) deşilătură. II . v. clitelum.ŞA2 s. v. greabăn, samar, spate, spinare.
Copyright © 2004-2007 DEX online
SĂ
conj.
I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte.
II. (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare)
1. (Introduce o propoziţie subiectivă) E bine să pleci.
2. (Introduce o propoziţie predicativă) Pare să fie un om cumsecade.
3. (Introduce o propoziţie atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă.
4. (Introduce o propoziţie completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma.
5. (Introduce o propoziţie finală) A ieşit să-i întâmpine.
6. (Introduce o propoziţie consecutivă) Am râs să leşin.
7. (Introduce o propoziţie condiţională) Ar fi fost prins să nu fi fugit.
III. (În loc. conj.) Măcar să... (introduce o propoziţie concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să... (introduce o propoziţie condiţionată) Îţi poate fi de folos, numai să vrea. Până să... (introduce o propoziţie temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să... = a) (introduce o propoziţie finală) Învăţ temeinic pentru ca să reuşesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulţumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să... = a) (introduce o propoziţie modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziţie concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. - Lat. si.
ŞA
şei, s.f.
1. Piesă de harnaşament confecţionată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul.
◊ Expr. A pune şaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din şa = a vorbi de sus, cu siguranţă de sine.
2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului.
3. Os din spinarea găinii.
◊ Şaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză.
4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părţi de teren mai ridicate, cu care alcătuieşte un ansamblu; curmătură. Şaua dealului. [Var.: şea s.f.] - Lat. sella.
SĂU
săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. "al", "a", "ai", "ale" când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt)
1. Pron. pos. (Înlocuieşte numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său.
2. adj. pos. Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte sau de care această persoană este legată printr-o relaţie de proprietate. Cartea sa.
3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbeşte; (la m. sg.) soţul persoanei despre care se vorbeşte. Au venit ai săi la mine.
4. adj. pos. Care arată o dependenţă, o filiaţie, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbeşte. Sora sa.
5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbeşte. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni.
◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) aşa cum vrea el.
6. adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbeşte. Durerea sa. [Reg. şi fam., enclitic: -so, -su, -si] - Lat. *seus. *sa (= suus, sua).
Copyright © 2004-2007 DEX online