Ruptura, Mehedinţi
ruptură
v. ruptură
ruptúră
s. f., g.-d. art. ruptúrii; pl. ruptúri
Copyright © 2004-2007 DEX online
RUPTURĂ
rupturi, s.f.
1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni.
2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură.
◊ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie.
◊ Ruptură de pantă = loc în care porneşte brusc panta unui deal sau a unui munte.
3. Bucată ruptă din ceva.
◊ Zdreanţă, cârpă. - Rupt2 + suf. -ură.
Copyright © 2004-2007 DEX online
ruptură
s. f.
1. rupere.
2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state.
3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ. (fr. rupture)
Copyright © 2004-2007 DEX online