Regal

(vezi) royal

v. regal

(ospăţ bogat, dulăpior) s. n., pl. regáleregál2 adj. m., pl. regáli; f. sg. regálă, pl. regále

regaluri, s.n. (Tipogr.) Dulăpior la secţia de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. - Din germ. Regal. REGAL2 -Ă
regali, -e, adj., s.n.
1. adj. Care aparţine unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru.
2. s.n. (Livr.), Ospăţ mare, bogat; banchet festiv.
◊ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). Plăcere mare; dar2 plăcut.
3. adj. (În sintagmă)
◊ Apă regală = amestec de acid clorhidric şi acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. - Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

1 s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (germ. Regal) regal 2 s. n.
1. masă mare, banchet.
2. dar plăcut, cadou.
3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (fr. regal, it. regalo) regal 3 adj.
1. de rege; regesc.
2. demn de un rege, maiestuos. (fr. regal, lat. regalis, it. regale)