RABLAGI

vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rablagésc, imperf. 3 sg. rablageá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rablageáscă

vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza.

rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuinţare îndelungată); (despre fiinţe) a-şi pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] - Din rablagiu (derivat regresiv).

vb. IV v. rablagi.

v. rablagi