RĂBOJ

s. n., pl. răbójuri

s. (reg.) răvaş. (Socoteală înscrisă la ~.)RĂBOJ2 s. v. calcul, calculare, răvar, socoteală, socotire, socotit.

răbojuri, s.n.
1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datoraţi, numărul vitelor etc.).
◊ Expr. A şterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-şi) ieşi (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra.
2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului.
◊ Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor.
3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbúş s.n.] - Din bg., scr. raboš.

v. răboj