RĂBDĂTOR

adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. şi pl. răbdătoáre

adj.
1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în faţa suferinţei.)
2. (livr.) pacient, (înv. şi pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.)
3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~oare.)RĂBDĂTOR2 adj. v. concesiv, indulgent, îngă-duitor, tolerant.

-OARE,
răbdători, -oare, adj.
1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale.
◊ (Despre lucruri) Rezistent, durabil.
2. Perseverent, stăruitor, tenace. - Răbda + suf. -ător.

v. răbdător