Persan

Triburile perşilor, stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiţiei, către 700 î.Hr, de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe, extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaşte suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 î.Hr.-559 î.Hr.) pe a Mediei.
Mai multe la Wikipedia.org...

v. persan

s. m., adj. m., pl. persáni; f. sg. persánă, g.-d. art. persánei, pl. persáne

-Ă
persani, -e, s.m. şi f., adj.
1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Persiei sau era originară de acolo.
2. adj. Care aparţine Persiei sau persanilor (1 ), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc.
◊ Covor persan (şi substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecţionat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate şi tăiate la o anumită lungime pe toată suprafaţa covorului.
◊ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1 ). [Var.: persián, -ă s.m. şi f., adj.] - Din fr. persan.

I. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran).
II. adj. care aparţine Iranului.
◊ artă ~ ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi şi mozaicuri, cu cărămizi smălţuite şi policrome, cu alto- şi basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie şi o execuţie desăvârşită, constituind o sinteză a tradiţiilor locale şi a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecţionat la origine în Persia).
◊ (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran şi Afganistan. (fr. persan)