Para

Pará (AFI ) este una dintre cele 27 de unităţi federative ale Braziliei. Capitala statului este oraşul Belém. Pará se învecinează cu statul Amapá la nord, Surinam şi Guiana la nord-vest, statele Roraima şi Amazonas la vest, Mato Grosso la sud şi Tocantins şi Maranhao la est. Are şi ieşire la Oceanul Atlantic. În 2008 statul avea o populaţie de 7.321.493 de locuitori şi suprafaţă de 1.247.689,52 km2, fiind împărţit în 6 mezoregiuni, 22 de microregiuni şi 143 de municipii.
Mai multe la Wikipedia.org...

Para Para este considerată sora mărului, deoarece face parte din aceeaşi familie şi ambele sunt numite poame. Au aproximativ aceeaşi perioda de dezvoltare şi conţin aceleaşi vitamine şi minerale,dar în proporţii diferite.
Mai multe la Wikipedia.org...

Pará

para- : parallel > paralel ; parachute > parasuta

v. para

v. pară

v. pâră

v. par

v. pârî

v. părea

s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parálepará2 vb., ind. prez. 1 sg. paréz, 3 sg. şi pl. pareáză

(flacără) s. f., g.-d. art. páreipáră2 (fruct) s. f., g.-d. art. pérei; pl. pére

s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

s.f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare.
◊ Loc. adj. De pară = roşu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor.
◊ Expr. A trece (sau a sări) prin foc şi pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc şi pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc şi pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat.
◊ Fig. Sentiment puternic şi chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorinţă chinuitoare. - Din sl. para.

pâre, s.f.
1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamaţie.
◊ Acuzaţie, învinuire.
2. Denunţ.
3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală.
4. (Înv. şi reg.) Proces, judecată. [Pl. şi: pâri] - Din pârî (derivat regresiv). PARĂ2 pere, s.f.
1. Fructul părului1. *Expr. A-i pica (sau a-i cădea cuiva) para în gură = a obţine ceva fără efort, fără muncă. Nu plăteşte nici o pară putredă, se spune despre cineva sau ceva fără nici o valoare.
2. P. anal. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. în formă de pară2 (1 ). - Lat. pira. PARA2- Element de compunere care înseamnă "apără", "contra" şi serveşte la formarea unor substantive. - Din fr. para-. PARA3 parale, s.f.
1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat şi în ţările româneşti; (astăzi) ban de valoare mică.
◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut.
◊ P. gener. Monedă (metalică).
2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere.
◊ Expr. Parale bune = bani mulţi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preţ. A şti câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privinţa caracterului, a meritelor sau a capacităţii cuiva. - Din tc. para. PARA4 parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
◊ P. gener. A reuşi să evite, să facă faţă. - Din fr. parer.

Element de compunere care înseamnă: a) "foarte", "tare", "puternic" şi serveşte la formarea unor adjective şi a unor substantive; b) (depr.) "mult", "prea numeros" şi serveşte la formarea unor substantive folosite la plural. - Din ngr. pará, fr. para-.