PACEAURĂ

s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre

s. v. buleandră, cârpă, flean-dură, otreapă, petică, zdreanţă.

paceaure, s.f.
1. Cârpă (de şters praful, de spălat vasele, podelele etc.).
2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei uşuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. şi: paceáură. - Pr.: -cea-u-. - Var.: paceavúră s.f.] - Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

v. paceaură