PACEA

s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle

pacele, s.f.
1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale.
2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de viţel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oţet sau de usturoi. - Din tc. paça.

v. pacea

v. pace