PĂCĂLI

vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păcăleáscă

vb. v. înşela.

păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înşela, a amăgi, a trage pe sfoară.
◊ Refl. A-şi greşi socotelile; a aprecia greşit, a se înşela. - Et. nec.

v. păcăli