OBIALĂ

s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéle

obiele, s.f. Bucată de pânză sau de postav cu care ţăranii (uneori şi militarii) îşi înfăşoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanţă, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrenţe, a fi zdrenţos, zdrenţăros. - Din bg. obijalo.

v. obială