OBADĂ

s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi

vb., ind. prez. 1 sg. obădéz, 3 sg. şi pl. obădeáză

s.
1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roţii.)
2. v. butuc.

s. v. bor, margine.

obezi, s.f.
1. Fiecare dintre bucăţile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roţi de lemn (la car, la căruţă, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roţi de lemn (peste care se montează şina.
◊ Partea periferică a roţii unui autovehicul, peste care se montează cauciucul.
2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăţi de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc şi care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiţilor sau ale robilor; p. ext. cătuşe, fiare.
◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. şi reg.) obeádă s.f.] - Din sl. obedu.

obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spiţele unei roţi. - Din obadă.

v. obadă

v. obăda