OBÂRŞI

vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obârşésc, imperf. 3 sg. obârşeá.; conj. prez. 3 sg. şi pl. obârşeáscă

vb. v. încheia, îndeplini, înfăptui, realiza, sfârşi, termina.

obârşesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-şi avea originea, a proveni. - Din obârşie (derivat regresiv).

obârşésc, vb. IV (pop.)
1. a scotoci, a căuta rostul, începutul unui lucru, originea; a se trage din, a proveni din.
2. a sfârşi, a termina.
3. a trăi.
4. a izvorî.
5. a succeda.

v. obârşi