OASTE

s. f., g.-d. art. óştii; pl. oşti

s. (MIL.) armată, oştire, putere, trupe (pl.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostăşime, oştime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Oraşul a fost cucerit de ~ inamică.)OASTE2 s. v. bătălie, conflict, luptă, război.

oşti, s.f.
1. (Înv. şi pop.) Armată.
◊ Serviciu militar.
◊ (Rar) Oşteni, soldaţi.
◊ Fig. Mulţime.
2. (Înv.) Război1; luptă, bătălie. - Lat. hostis, -em "duşman".

v. oaste