OARĂ

(timp) s. f., pl. orioáră2 (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre

s. dată. (Prima ~.)OARĂ2 s. v. orătanie, pasăre.

ori, s.f.
1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt.
2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut.
◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puţine ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată.
◊ Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. - Lat. hora. OARĂ2 oare, s.f. (Reg.) Orătanie. - Lat. ovaria "ouătoare". OARĂ3 s.f. v. oră.

v. oară