OALĂ

s. f., g.-d. art. oálei; pl. oále

s.
1. (prin Transilv.) răvar. (~ de lut.)
2. oală de noapte = (pop.) ţucal, (reg.) şerbel, (Ban. şi vestul Transilv.) şerbeleu.OALĂ2 s. v. ghiveci, glastră, olan, ţiglă.

oale, s.f.
1. Vas de lut ars, de metal, de porţelan etc., de obicei cu gura largă şi cu înălţimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor.
◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva uşor, fără nici o greutate (sau pe neaşteptate). A se face (sau a fi) oale şi ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeaşi oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus, ce s-a făcut. Mustăţi pe oală = mustăţi cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât şi retezat.
◊ Conţinutul vasului descris mai sus.
◊ Expr. A se amesteca (sau a-şi băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuţie, acţiune etc. care nu-l priveşte.
◊ Vas, ghiveci, glastră de flori.
◊ (Adesea cu determinarea "de noapte") Vas întrebuinţat (noaptea) pentru necesităţile omeneşti; ţucal.
2. Vas de construcţie specială, asemănător cu oala (1 ), folosit în diverse operaţii tehnice, industriale, de laborator etc.
3. (Reg.) Ţiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s.n.] - Lat. olla.

v. oală

pentola