Nikolai Ivanovici Buharin (în limba rusă: Николай Иванович Бухарин), (9 octombrie (stil nou)/27 septembrie (stil vechi) 1888 – 13 martie 1938) a fost un intelectual şi revoluţionar bolşevic, iar mai târziu, un important politician sovietic. Buharin s-a născut la Moscova într-o familie de învăţători. Viaţa politică şi-a început-o la şaisprezece ani, când, împreună cu prietenul său Ilia Ehrenburg, a participat la acţiuni studenţeşti în Universitatea din Moscova pentru sprijinirea Revoluţiei ruse din 1905. Buharin a aderat în 1906 la Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia, devenind membru al aripii bolşevice. Împreună cu Grigori Sokolnikov, a organizat la Moscova, în 1907, Conferinţa naţională a tineretului, considerată mai târziu actul de naştere al Komsomolului. La 20 de ani, a devenit membru al comitetului de partid al oraşului Moscova. Comitetul însă era puternic infiltrat de agenţi ai poliţiei secrete ţariste, Ohrana. Deoarece a avut o poziţie importantă în partid, Buharin a început să fie urmărit îndeaproape. În această perioadă, s-a apropiat mult de N. Osinskii, Vladimir Mihailovici Smirnov şi Nadejda Mihailovna Lukina, sora lui Nikolai Lukin, femeia care avea să-i devină soţie. Cei doi s-au căsătorit la scurtă vreme după ce Buharin a scăpat în exil. În 1911, după o scurtă întemniţare, Buharin a fost exilat la Onega, în oblastul Arhangelsk, dar a evadat şi, curând, a ajuns în Hanovra. În exil, şi-a continuat studiile, devenind unul dintre teoreticienii de frunte ai bolşevicilor. A început să se intereseze şi de teoriile economice nemarxiste, între care ale lui Alexandr Bogdanov, care se îndepărtau de la linia bolşevică. În exil, Buharin a scris mai multe cărţi şi a editat ziarul Novîi Mir (Lumea Nouă) împreună cu  Lev Troţki şi Alexandra Kollontai. În primul război mondial, Buharin a scris o broşură despre imperialism din care, mai târziu, Vladimir Ilici Lenin a extras câteva idei pe care le-a dezvoltat în lucrarea mai cunoscută Imperialismul—cel mai înalt stadiu de dezvoltare al capitalismului. După întoarcerea în Rusia, Buharin, devenit unul dintre cei mai importanţi bolşevici din Moscova, a fost ales în Comitetul Central. După victoria Revoluţiei din Octombrie Buharin a devenit şi editor al ziarului de partid sovietic Pravda. Buharin a condus opoziţia comuniştilor de stânga faţă de Tratatul de la Brest-Litovsk, cerând continuarea participării Rusiei la război şi transformarea lui în scânteia care avea să aprindă revoluţia proletară mondială. În 1921, el şi-a schimbat poziţia şi a acceptat politica lui Lenin, fiind iniţiatorul şi susţinătorul Noii Politici Economice (NEP). Unii istorici consideră că Lenin a avut dreptate în testamentul său cu remarca potrivit căreia Buharin nu a înţeles niciodată pe deplin marxismul şi dialectica. După moartea lui Lenin, Buharin a devenit membru plin al Biroului Politic al CC al PCUS în 1924 şi preşedinte al Internaţionalei Comuniste (Comintern) în 1926. După 1923, Buharin, perceput atunci ca şef al aripii de dreapta a partidului, a devenit un aliat al centriştilor din partid şi al lui Stalin, alături de care a făcut parte din grupul conducător al partidului, după ce Stalin a rupt alianţa cu  Kamenev şi Zinoviev. Buharin a fost cel care a dezvoltat teoria „Socialismul într-o singură ţară ”. Socialismul (în teoria marxistă acesta era considerată prima etapă de dezvoltare a comunismului) poate să se dezvolte într-o singură ţară, chiar una slab dezvoltată cum era Rusia. Această nouă teorie afirma că nu mai trebuia încurajată revoluţia în statele capitaliste, câtă vreme Rusia putea şi avea să ajungă în socialism singură. Această teorie avea să devină semnul distinctiv al stalinismului mult după moartea lui Buharin. Când Buharin s-a opus colectivizării agriculturii, Stalin i-a atacat opiniile economice şi politice şi l-a forţat să renunţe la ele. Ca urmare, Buharin şi-a pierdut poziţia în Comintern în aprilie 1929 şi a fost exclus din Biroul Politic în luna noiembrie a aceluiaşi an. Aliaţii lui Buharin din afara Rusiei, conduşi de Jay Lovestone din Partidul Comunist din SUA, au fost de asemenea excluşi din Comintern. Ei au format o alianţă internaţională numită Opoziţia de Dreapta, conform termenului rusesc care îi definea pe Buharin şi susţinătorii lui.