NĂDEJDE

O speranţă sau nădejde este o credinţă emoţională într-un rezultat pozitiv al evenimentelor şi împrejurărilor din viaţa a unui om. Speranţa a fost personificată în mitologia greacă ca Elpis, şi în cea romană ca Spes.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

s.
1. v. speranţă.
2. credinţă, speranţă, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduinţă. (Nu şi-a pierdut ~ în mai bine.)
3. încredere, siguranţă. (Pot să am ~ în voi?)

nădejdi, s.f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori doreşti se va realiza; speranţă, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor.
◊ Loc. adj. De nădejde = în care poţi avea toată încrederea.
◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = aşa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic.
◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui.
◊ Expr. În nădejdea... = în speranţa..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-şi pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puţin probabil, nesigur.
◊ (Concr.) Ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorinţa cuiva. - Din sl. nadežda.

deznădejde