Laie

świecki; laik; amator

s. f.

s.f. 1. Ceată de ţigani (nomazi).
2. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă (de copii, de oameni). - Cf. ucr., pol. laja, "haită de câini".

lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb.
◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; aşa şi pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici aşa, nici aşa. - Cf. alb. laja.

v. laie

v. la

v. lai

хар хүн,мэргэжилтэн бус хүн