LABILITATE

s. f., g.-d. art. labilităţii

s.
1. (FIZ.) instabilitate. (~ a unui fenomen.)
2. (FIZIOL.) mobilitate funcţională.LABILITATE2 s. v. inconsecventă, inconstanţă, instabilitate, neconsecvenţă, necon-stanţă, nestabilitate, nestatornicie.

s. f.
1. atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică.
2. (fig.) însuşirea de a fi labil; instabilitate.
3. (biol.) însuşire a materiei vii de a-şi modifica starea în funcţie de mai mulţi factori. (fr. labilite)

s.f. (Livr.) Însuşirea de a fi labil.
◊ (Fiz.) Însuşirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil.
◊ (Biol.) Însuşirea materiei vii de a-şi modifica starea de funcţie de diverşi factori. - Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.

v. labilitate