LABIAT

adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáţi; f. sg. labiátă, pl. labiáte

I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu labii.
II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuşti, cu corolele bilabiate. (fr. labie/es/)

-Ă
labiaţi, -te, adj. (Despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, aşezaţi unul deasupra altuia ca nişte buze.
◊ (Despre plante) Care are corola şi caliciul de forma definită mai sus.
◊ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse şi cu flori în inflorescenţe compuse; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] - Din fr. labié.

v. labiat