JANTĂ

(tehn.) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

s. geantă. (~ a roţii unei maşini.)

s. f. partea exterioară periferică a unei roţi de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul.
◊ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (fr. jante)

jante, s.f. Partea exterioară periferică a unei roţi de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu.
◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s.f.] - Din fr. jante.

s.f. (reg.) muiere rea.