JACHETĂ

s. f., pl. jachéte

s. giacă.

s. f. haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă, până aproape de genunchi.
◊ haină femeiască pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. (fr. jaquette)

jachete, s.f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în faţă, care acoperă partea de sus a corpului şi care se poartă peste bluză sau peste rochie.
◊ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. - Din fr. jaquette.

v. jachetă