Intai

v. întâi

num. m. (premiul întâi), art. întâiul, pl. întâi, art. întâii; f. sg. întâi, art. întâia, g.-d. întâii, pl. întâi, art. întâiile, g.-d. întâilorîntâi2 adv.

adv. num. ord.
I. adv.
1. La început.
◊ (Precedat de "mai") Mai demult.
2. Înainte de toate, în primul rând. Să ne-aşezăm întâi la masă.
◊ (Pentru) prima oară.
II. Num. ord. (Adesea adjectival; când precedă substantivul, în forma articulată întâiul, întâia) Care se află în fruntea unei serii (în ceea ce priveşte spaţiul, timpul, calitatea); prim2. Întâiul, întâia în clasă. E în clasa întâi.
◊ Loc. adv. (Pentru) întâia dată (sau oară) = (pentru) prima dată.
◊ Expr. Mai întâi şi-ntâi (de toate) = în primul rând.
◊ (Înv., precedat de "cel", "cea") Dintâi.
◊ (Substantivat, m.; în sintagma) Întâiul născut = cel mai mare dintre fii. - Lat. *antaneus (< ante "înainte").

peep, peeped, peeped, peeping
my child #09