IACA

(guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacáleiacá2 (tutun) s. f.

interj.iáca2 interj.

s. f. (sil. i-a-)

interj. v. iata, uite, vezi.IACA2 s. v. bunica, mama-mare.

s.f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. - Et. nec.

interj.
1. Ia! iată! uite! vezi!
◊ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el.
2. Deodată, pe neaşteptate.
3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca; iácătă interj.] - Ia + că. IACA2 iacale, s.f. (Înv.) Guler de haină femeiască.
◊ Expr. (Fam., şi azi) A feşteli (cuiva) iacaua = a face de ruşine (pe cineva). - Din tc. yaka. IACĂ2 s.f. (Înv. şi reg.) Bunică. - Din ngr. ghiaghiá (după bunică). IACA3 interj. v. iacă1.

v. iaca

v. iacă