Hybris

s.n. (Lit.) Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere a forţelor şi libertăţii sale în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic). [Pr.: h\'übris] - Cuv. gr.

hü-/ s. n. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forţelor şi libertăţii individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească. (gr. hybris)