Hali

vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. haleáscă

vb. v. consuma, mânca.

halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede şi cu lăcomie). - Din ţig. halo.

halésc, vb. IV (pop.)
1. a fura, a şterpeli.
2. a înghiţi repede şi lacom; a mânca, a hălpăcăi.
3. (la jocul cu mingea) a arunca şi prinde mingea (cuiva).
4. a bate (pe cineva).

v. hali