HADARAG

s. m., pl. hădărági

s. (TEHN.) titirez, (reg.) bataius, bateala, ciocot, mâna, pârparita, terteleac, (prin Bucov.) scuturator. (~ la cosul morii.)

hadaragi, s.m. V. hădărag.

hădăragi, s.m. (Reg.)
1. Lemnul gros şi mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele.
2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coşul morii; hădărău.
3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod.
4. Mânerul de lemn cu care se învârteşte râşniţa. [Var.: hadarág s.m.] - Cf. magh. hadaró.

v. hădărag