HABITACLU

s. n. (sil. -clu), art. habitáclul; pl. habitácle

s. n.
1. locaş special al compasului pe o navă.
2. spaţiu amenajat într-o aeronavă sau într-o maşină pentru echipaj, călători, poştă etc.
3. cască de metal pentru scafandri grei. (fr. habitacle)

habitacle (habitacluri), s.n.
1. Locaş special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine.
◊ Calotă de alamă care acoperă busola.
2. Spaţiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poştă etc.). - Din fr. habitacle.

v. habitaclu