HABAR

s. n.

s.n.
1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu şti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-şi face griji, a nu-i păsa de ceva.
2. (Reg.; în expr.) Cum (ţi-)e habarul? = cum (îţi) merge? cum stau lucrurile? - Din tc. haber , "veste, informaţie".

v. habar

Söz: habar
manysy: 1. news 2. mark, note, item 3. knowledge 4. gram. predicate