HĂBĂUC

adj. m., pl. hăbăúci; f. sg. hăbăúcă, pl. hăbăúce

adj. v. ametit, buimac, buimacit, nauc, naucit, tâmpit, zapacit.HABAUC2 adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

-Ă
hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun.
◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. - Contaminare între magh. dial. habóka şi năuc.

v. hăbăuc