Garantie

pošt-vâna
pâ-yand-dân (KASRAVI, MOÏN)
zinhâr-dâr (plv. azîn hâr, aves. zaeno-hâra)
tâvân-dâr

f 1) zəmanət; 2) təminat 

s. f., art. garanţía, g.-d. art. garanţíei; pl. garanţíi, art. garanţíile (sil. -ţi-i-)

s.
1. v. cautiune.
2. v. amanet.
3. asigu-rare, chezasie, (înv.) credinta. (Acest lucru constituie o ~ pentru ...)

s. f. obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.
◊ a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranţă. (fr. garantie, it. garanzia)