GÂDILA

vb., ind. prez. 1 sg. gâdil, 3 sg. şi pl. gâdilă, imperf. 3 sg. gâdilá

gâdil, vb. I. Tranz.
1. A produce, prin atingeri uşoare asupra unor părţi ale corpului, o senzaţie particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
◊ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacţionând printr-un râs convulsiv).
2. Fig. A produce cuiva o senzaţie plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] - Din bg. gădel mi je "mă gâdilă".

v. gâdila