Filozofie

Filozofia (filosofia) (gr. φιλοσοφια, philein şi sophia, dragoste de înţelepciune): disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoaşterea formelor şi proceselor gândirii. Filozofia este o modalitate de gândire şi investigare, formată dintr-un ansamblu de noţiuni şi idei, care tinde să cunoască şi să înţeleagă sensul existenţei sub aspectele sale cele mai generale, o concepţie generală despre lume şi viaţă.
Mai multe la Wikipedia.org...

Filosofie nebo filozofie, řecky φιλοσοφία, z φιλειν (filein, mít rád, toužit po něčem) a σοφια (sofía, moudrost, zdatnost) je soustavné, racionální a kritické zkoumání skutečnosti, světa a člověka, případně i toho, co je přesahuje (metafyzika). Hledání pravdivého poznání, smyslu a dobrého života prostředky reflexe, racionální argumentace a diskuse, která vyžaduje určité pojmy. Není to tedy jen akademická disciplina, ale také způsob života, který začíná údivem nebo zklamáním nad tradičními výklady věcí (Platón) a snaží se s tajemstvím světa a existence nějak vyrovnat.
Více na Wikipedia.org...

s. f., art. filozofía, g.-d. art. filozofíei; pl. filozofíi, art. filozofíile

s. v. întelepciune.

s. f.
1. concepţie generală despre lume şi viaţă, formă a conştiinţei sociale, constituind un sistem coerent de noţiuni şi idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.
◊ ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.
2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al ştiinţei.
◊ ~ a culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului culturii.
3. comportare, fel de a reacţiona al cuiva în faţa unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea şi viaţa; înţelepciune, stoicism.
4. (fam.) problemă greu de rezolvat.
5. sistem filozofic aparţinând unei persoane, şcoli sau epoci. (fr. philosophie, gr. philosophia)