FACERE

s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri

s.
1. v. confectionare.
2. v. executare.
3. executare, executie, faurire, realizare. (~ unei opere durabile.)
4. v. gatit.
5. v. pregatire.
6. v. aprindere.
7. v. comitere.
8. creare.
9. v. ge-neza.FACERE2 s. v. nastere, parturitie, procreare, procreatie.

faceri, s.f. Acţiunea de a (se) face şi rezultatul ei.
◊ Facere de bine = binefacere.
◊ (În credinţele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu.
◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza.
◊ Construire, zidire.
◊ Naştere. - V. face.

desfacere

v. facere