FABULAŢIE

s. f. (sil. -ţi-e), art. fabuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fabuláţiei; pl. fabuláţii, art. fabuláţiile (sil. -ţi-i-)

s. v. actiune.

s. f.
1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună.
2. povestire alegorică.
3. afabulaţie. (fr. fabulation, lat. fabulatio)

fabulaţii, s.f.
1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulaţie.
2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar.
3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. - Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

v. fabulaţie