FĂCĂLEŢ

s. n., pl. făcăléţe

s.
1. (pop.) melesteu, mestecau, (reg.) culeser, mamaligar, mamaligator, mamaligau, mamaligoi, mestecar, mestecalau, mestelnic, (prin Ban.) brucelnic, brucer, (Maram.) tocanau, (Maram. si Transilv.) tocaner. (~ pentru ma-maliga.)
2. v. sucitor.

făcăleţe, s.n. Băţ gros şi neted, întrebuinţat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. - Cf. magh. fakalán.

v. făcăleţ