EXIGENŢĂ

s. f., g.-d. art. exigénţei; pl. exigénţe

s. 1 . pretentie, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor fata de elevii sai.)
2. v. cerinta.
3. v. constiinciozitate.

s. f. faptul de a fi exigent; pretenţie, cerinţă; exiguitate. (fr. exigence, lat. exigentia)

exigenţe, s.f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (şi de la sine însuşi); pretenţie, cerinţă, exiguitate.
◊ Nevoie, trebuinţă, necesitate. - Din fr. exigence, lat. exigentia.

indulgenţă