ECHINĂ

s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne

s. f.
1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric.
3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (fr. echine)

echine, s.f.
1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. - Din fr. échine , it. echino.

v. echină